Luni

Politici ecologice

Depozitarea si managementul deseurilor

Una din evaluarile Agentiei Europene de Mediu a ajuns la concluzia că măsurile politice care au fost luate până la mijlocul anilor 1990 nu au produs până la acel moment îmbunătăţiri substanţiale în starea generală a mediului.

În unele zone au existat progrese evidente, în special reducerea emisiilor în atmosferă şi ameliorări ale calităţii aerului, precum si reduceri în poluarea apei din surse punctiforme. Cu toate acestea, condiţia mediului a fost deficitară în domenii precum managementul deşeurilor, pescuitul şi degradarea solului. Procesul integrării preocupărilor legate de mediu în politicile referitoare la sectoarele de transport şi agricultură a fost remarcat la un stadiu incipient de dezvoltare. Acest proces a avertizat asupra concentrării exclusive pe măsurile ulterioare care au fost inadecvate pentru a se ocupa de efectele asupra mediului cauzate de dezvoltarea infrastructurii şi de modelele de producţie şi consum aflate în schimbare şi dezvoltare rapidă. Dezvoltările de până la mijlocul anilor 1990 au confirmat în esenţă concluziile celei de-a Doua Evaluări a Uniunii Europene şi au arătat că tabloul global al mediului în Europa rămâne complex. Politicile de mediu, atunci când au fost dezvoltate şi implementate în mod corespunzător, au condus în unele domenii la îmbunătăţiri semnificative şi au redus presiunile asupra mediului din Europa. Au existat reduceri substanţiale ale emisiilor de substanţe care reduc stratul de ozon, reduceri ale emisiilor în atmosferă şi ameliorări ale calităţii aerului, precum şi reduceri ale emisiilor din surse punctiforme în apă ce au condus la îmbunătăţirea calităţii apei. Protejarea biodiversităţii prin desemnarea şi protejarea habitatelor a produs unele ameliorări. Un astfel de progres s-a realizat în principal prin măsuri ‘tradiţionale’ care au reglementat produsele (cum ar fi plumbul din benzină, sulful din combustibilii lichizi sau convertizorii catalitici la vehicule) şi procesele de producţie (cum ar fi emisiile de la centralele electrice, de la crematoriile industriale şi de deşeuri) şi care au protejat importante locuri din natură. Aceste zone sunt acoperite de o legislaţie UE bine organizată, iar în multe cazuri acestea sunt de asemenea încadrate direct sau indirect în convenţii internaţionale. Implementarea şi aplicarea politicilor de mediu, împreună cu adaptarea la progresul tehnic şi la noile abordări, rămân o sarcină esenţială pe toată întinderea regiunii. Există de asemenea nevoia de a extinde acoperirea unor asemenea politici în toate ţările din Europa.

Spre deosebire de progresul menţionat mai sus, politicile de mediu în alte domenii cum ar fi managementul deşeurilor nu au dus la realizări de ansamblu semnificative din punctul de vedere al utilizării reduse a resurselor naturale, reflectând faptul că aici progresul este mai strâns legat de dezvoltarea generală economică şi socială. Tranziţia economică şi socială accentuată de la începerea procesului pan-european a condus la îmbunătăţiri ale mediului în unele zone şi la degradare în altele. Ultimul deceniu al secolului al XX-lea a cunoscut schimbări substanţiale din punct de vedere economic în Europa. În condiţiile creşterii economice constante de-a lungul celei mai mari părţi din perioadă, Europa de Vest a continuat să se deplaseze de la o bază agricolă şi de producţie spre o societate orientată mai mult spre servicii.

Europa Centrală şi de Est a cunoscut tranziţia spre o economie de piaţă, dublată de procesul politic de aderare la Uniunea Europeană. În cele doisprezece ţări din Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală (EECAC) a existat o tranziţie mai lentă spre economia de piaţă dar, cu toate acestea, au existat desprinderi radicale de economiile centralizate anterioare.

Aceste dezvoltări au condus la reduceri de ansamblu ale emisiilor de gaze de seră, iar în Europa Centrală şi de Est şi în EECAC acestea au diminuat presiunea asupra resurselor de apă cauzată de agricultură şi industrie şi au redus emisiile provenite din agricultură la nivelul solului şi al aerului. În Europa Centrală şi de Est şi în EECAC, restructurarea economică a fost de asemenea forţa motrice majoră din spatele reducerilor care s-au observat la emisiile de poluanţi ai aerului.

Sub aspect negativ, abandonarea terenului cauzată de restructurarea economică în Europa Centrală şi de Est şi în EECAC ameninţă biodiversitatea. În plus, dezvoltarea economică transformă realizarea obiectivelor individuale care presupun diviziunea sarcinilor în ceea ce priveşte emisiile de gaze de seră într-o provocare pentru multe ţări vest-europene. Dezvoltarea urbană şi infrastructura de transport îşi pun amprenta asupra solului şi fragmentează habitatele în multe locuri de-a lungul regiunii. Pescuitul excesiv ameninţă resursele maritime naturale. Deoarece dezvoltările în aceste domenii sunt în principal determinate de situaţia economică generală şi de dezvoltările aferente din sectoarele economice cum ar fi transportul, energia şi agricultura, o mare parte din progresul înregistrat este puţin probabil să fie susţinut în faţa creşterii economice continue şi reînnoite, în timp ce este probabil ca multe dintre efectele negative să devină mai acerbe. Această tendinţă este deja evidentă în domeniul transportului. Implementarea unor demersuri integrate politicii trebuie accelerată, dacă Europa trebuie să asigure o protecţie corespunzătoare a mediului şi să îşi îndeplinească aspiraţiile în domeniul integrării sectoriale şi dezvoltării durabile.

Tabloul global în materie de integrare sectorială pune în evidenţă o activitate sporită în dezvoltarea cadrelor de politică necesare, în special în majoritatea ţărilor UE, dar înregistrează o creştere şi în multe dintre ţările în curs de integrare în UE şi în ţările EECAC. Cu toate acestea, până la ora actuală s-a înregistrat doar un progres limitat în dezvoltarea şi implementarea de iniţiative concrete şi numai în câteva cazuri a existat o delimitare semnificativă a creşterii economice de presiunile de mediu asociate. În anumite zone se plasează în continuare un accent puternic pe folosirea instrumentelor tradiţionale de reglementare pentru a trata problemele de mediu. Efectele asupra mediului cauzate de dezvoltările economice şi tiparele generale de producţie şi consum sunt în mod tipic neluate în considerare. Alte instrumente, cum ar fi instrumentele economice şi acordurile voluntare, care reprezintă instrumente mai adecvate pentru tratarea unor astfel de efecte sunt dezvoltate în UE, dar încă nu au fost utilizate deloc pe scară largă în regiunea europeană. Aşa cum s-a menţionat deja la Conferinţa Ministerială Paneuropeană de la Sofia din anul 1995, întreaga regiune europeană este angajată în promovarea unei tranziţii spre o dezvoltare durabilă. Summit-ul Mondial de Dezvoltare Durabilă de la Johannesburg a amplificat această provocare. A fost pus în evidenţă rolul Europei de iniţiator al câtorva dintre problemele mondiale de mediu. Prin urmare, dacă există voinţă politică, cooperarea europeană poate juca un rol major în realizarea unui progres global spre durabilitate. Pentru tranziţia spre o dezvoltare durabilă, va fi indispensabilă o balanţă mai echilibrată de acţiune politică între măsurile reglementare de abordare a problemelor specifice de mediu şi folosirea instrumentelor economice şi de alt tip pentru abordarea efectelor de mediu ale activităţilor de sector. În final, este important să nu uităm faptul că tranziţia spre dezvoltarea durabilă necesită acţiune la toate nivelele, local, regional, naţional şi internaţional. Totuşi, aceste nivele adesea pot doar să creeze condiţiile preliminare pentru progres, adevăratele soluţii trebuie găsite pe plan local, acolo unde problemele şi conflictele sunt frecvente şi mai evidente. Înţelegerea, sprijinul şi implicarea puternică pe plan local şi regional, la nivel guvernamental, de afaceri, la nivelul societăţii civile şi al acţiunii individuale sunt prin urmare de o importanţă fundamentală pentru realizarea dezvoltării durabile.

O întrebare frecventa a Uniunii Europene este daca reducem cu adevarat cantitatile de deseuri municipale. Generarea deseurilor municipale in Europa de vest continua sa creasca iar in Europa Centrala si de Est este stabila. Targheturile Uniunii Europene de a reduce cantitatea de deseuri menajere la 300kg/locuitor/an pana in anul 2000 nu au fost atinse, acum stabilindu-se alte targheturi.

Unul dintre targheturile celei de a cincea Actiuni de Mediu a fost sa se reduca cantitatea de deseuri la 300kg/loc/an pana in anul 2000, nivelul de referinta fiind anul 1985, dar nu a fost atins. Indicatorii (figura 1) arata ca aceste targheturi sunt departe de a fi realizate. Aceste targheturi nu au mai fost repetate in al 6-lea Plan de Actiune a Mediului.

Media deseurilor municipale generate pe cap de locuitor in vestul europei este de 500kg. Deseurile municipale generate in Europa Centrala si de Est sunt mai mici decât in Europa de vest si generarera acestora are o tendinta de scadere. Aceasta diferenta se datoreaza consumului diferit de produse generatoare de deseuri in tarile in curs de dezvoltare. Totusi in aceste tari sistemele de colectie a desurilor cat si depozitare lor trebuiesc inbunatatite semnificativ.

Deseurile municipale se refera la deseurile colectate de municipalite sau firme colaboratoare cu aceasta, principala componenta fiind deseurile menajere, dar si deseurile provenite de la birouri, cladiri, institutii, magazine si intreprinderi mici sunt incluse tot in categoria deseurilor municipale.

Deseurile reprezinta o pierdere enorma a resurselor sub forma atat de materiale cat si de energie. Cantitate totala de deseuri poate fi interpretata sa vedem cat de eficienti suntem noi ca societate, in relatie cu consumul de resurse naturale si operatiile de tratare a deseurilor.

Deseurile municipale sunt in prezent cei mai buni indicatori pentru descrierea generala a cresterii si tratarii deseurilor in tarile europene. Deseurile municipale constituie numai 15% din totalul deseurilor generate, dar datorita caracteristicilor si raspandirii lor managementul acestora este complicat. Deseurile municipale contin multe materiale reciclabile care pot fi un beneficiu pentru mediu.

Ce doreste Uniunea Europeana:

- O eficienta mai buna a utilizarii resurselor si un mai bun management al deseurilor. Decupland utilizarea resurselor si generarea deseurilor de cresterea economica si presupunand ca consumul resurselor regenerabile si a celor neregenerabile nu depasesc capacitaea mediului.

- Reducerea semnificativa a volumului deseurilor generate prin initiative de prevenire si minimizare a deseurilor, o eficienta mai buna a utilizarii resurselor si o schimbare a tiparelor de productie si consum.

- Reducerea semnificativa a cantitatii de deseuri care se depoziteaza in gropi de gunoi si reducerea cantitatii de deseuri periculoase care conduce la prevenirea cresterii poluarii apei, a solului si previne cresterea emisiilor poluante din aer.

- Incurajarea reutilizarii, recuperarii si reciclarii.

-“Unde producerea deseurilor este inevitabila trebuie incurajata reciclarea si reutilizarea” Strategia Uniunii Europe in domeniu deseurilor (Rezolutia de la 7 Mai 1990)

-“Avem un potential foarte mare de reducere si recuperare a deseurilor municipale intr-un mod mult mai viabil, pentru care trebuiesc stabilite noi targhet-uri” (COM(96)399.

Datorita diferitelor definitii a conceptului de deseuri municipale si a faptului ca unele tari au raportat date a deseurilor municipale si altele date ale deseurilor menajere, datele nu pot fi comparate intre tarile Uniunii Europene. Astfel, Finlanda, Grecia, Irlanda, Norvegia, Portugalia, Spania si Suedia nu au inclus deseurile voluminoase ca parte a deseurilor municipale si foarte des nu au fost incluse nici date asupra cantitatilor de deseuri provenite din alimentatie si a celor din gradini. Tarile din sudul europei in general includ foarte putine tipuri de deseuri in categoria deseuriilor municipale. Termenul de “deseuri menajere si deseuri din activitati comerciale” este o incercare de identificare mai usoara a partilor componente din deseurile municipale

Deseurile municipale sunt definite de Articolul 2 (b) a directivei lanfill: “Deseuri municipale inseamna deseurile menajere, ca si alte deseuri cu compozitie similara cu a deseurilor menajere”

Deseurile biodegradabile sunt definite in Articolul 2 (m) a directivei landfill: Deseurile biodegradabile sunt toate deseurile capabile sa de descompuna aerobic si anaerobic, cum ar fi deseurile din gradini si a celor alimentare, a hartiei si cartonului.

Nu exista o definitie exacta a deseurilor municipale biodegradabile, dar combinand cele doua definitii de mai sus rezulta urmatoarea definitie: “Deseurile municipale biodegradabile” reprezinta deseurile menajere, cat si alte deseuri biodegradabile, care datorita compozitie lor sunt similare cu deseurile menajere.

Cantitatile de deseuri menajere din tarile member ale UE nu pot fi comparate datorita faptului ca unele tari nu dau suficiente informatii despre toate categoriile de deseuri incluse in categoria deseurilor menajere.

Cantitatile totale de deseuri municipale nu pot fi comparate intre tarile member ale UE datorita tipurilor si metodelor diferite de colectare a municipalitatilor. Datele si informatiile despre deseurile municipale sunt incomparabile prin natural lor.

Situatia actuala a managementului deşeurilor in Europa

Una din marile provocari ale managementului deseurilor este cresterea generarii de deseuri care transmite o presiune mai mare asupra tratarii deseurilor si face mai dificila cresterea ratei de reciclare si reducerea celei de depozitare.

Este clar că creşterea cantităţii de deşeuri este greu de evitat intr-o perioada cu o creştere economica semnificativa. Un bun exemplu este România care are o creştere a produsului intern brut de 6-7% pe an fata de media Uniunii Europene de 2-3%. Acest lucru se vede in cantităţile de deşeuri generate pe cap de locuitor in România fiind comparabile cu tarile mult mai dezvoltate din vestul Europei.

Cantităţile totale de deşeuri rămân în creştere în majoritatea ţărilor europene. Cantităţile de deşeuri municipale produse continua sa crească, iar cantităţile de deşeuri periculoase se menţin la acelaşi nivel.

Depozitarea, de cele mai multe ori in locuri improprii, este si azi principala obţine pentru deşeurile municipale cu toate ca Uniunea europeana încearcă ca pana in anul 2020 sa reducă la 35% depozitare deşeurilor in gropi de gunoi si acelea sa fie ecologice.

Reciclarea deşeurilor este in creştere in Europa Occidentala, in timp ce in tarile din Europa Centrala si de Est au încă rate foarte scăzute de reciclare, cum este si cazul României.

Colectarea separata facilitează reutilizarea şi reciclarea deşeurile dar, din păcate, in foarte puţine ţări aceasta modalitate de colectare a dat rezultate. In majoritatea tarilor europene se practica acelaşi tip de colectare ca şi in România si anume colectare nesortata a deşeurilor. In unele ţari acestea trec printr-o instalaţie de sortare, după care are loc valorificarea părţilor utile.

Actiuni necesare pentru reducerea cantităţii de deşeuri:

- Un pachet integrat de măsuri;

- Programe de educaţie publică;

- Un nivel ridicat de colectare separată;

- Instrumente financiare de încurajare a colectării separate şi descurajarea depozitarii;

- Încurajarea reutilizării şi reciclării deşeurilor

depozitarea deseurilor, managementul deseurilor, reciclare, resurse naturale